Camille Bertault – voce / singer
Christophe Minck – chitară bas, contrabas / bass guitar, contrabass
Fady Farah – pian / piano
Pierre Demange – tobe / drums
Laurent Vantaux – inginer sunet / sound engineer
 
„De o virtuozitate uimitoare și posesoarea unor versuri sofisticate, dar nu lipsite de umor, Camille Bertault este deja un mare talent.” (France Musique)
„Noua voce a jazzului.” (Vanity Fair)

„Una dintre cele mai talentate artiste ale scenei contemporane.” (Les Inrockuptibles)

„Camille Bertault este mai mult decât o gimnastă vocală dibace; este o fină compozitoare și o cântăreață ce explorează cu multă grijă impactul emotional al unei melodii.” (Downbeat)
 
Una dintre noile senzații ale jazzului european, Camille Bertault atrage atenția publicului și a criticilor cu albumul său din 2018, „Pas de géant”. Titlul albumului este un omagiu și, în același timp, o revendicare. „Pas de géant” este traducerea piesei „Giant Steps” de John Coltrane, cu care Camille se face remarcată în 2015, când postează pe YouTube un clip în care reproduce, cu vocea sa, improvizațiile la saxofon ale lui Coltrane din faimosul standard de jazz din 1959.
Fiica unui pianist amator de jazz, Camille a început să studieze pianul la 8 ani. Dezvoltă o pasiune pentru marile voci ale Braziliei, Elis Regina, Djavan, Cesar Camargo, dar ascultă, în același timp, și Jeff Buckley, Björk, Fiona Apple, Léo Ferré și Barbara. La 20 de ani, începe să scrie piese pentru copii și să cânte în stilul cabaret. La Conservatorul din Paris, Camille studiază jazzul și în 2016 scoate primul album, „En vie”, unde combină stilistic toate etapele muzicale prin care a trecut.
În 2018, după lansarea albumului „Pas de géant”, Jazz Magazine Choc scria „atenție, s-a născut o stea”. Un album în care transformă exercițiul vocal din clipul YouTube care o lansa în 2015, într-o demonstrație de virtuozitate, pasiune și libertate, „Pas de géant” prezintă de la piese omagiu aduse lui Coltrane, la „Variațiunile Goldberg” de Bach redate vocal, la cover-uri după piesa „Comment te dire adieu” de Serge Gainsbourg și „La Femme coupée en morceaux” de Michel Legrand.
Foto: © Paul Rousteau